Etimologie

Din a cânta.

Pronunție

  • AFI: /kɨn'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cântare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cântare cântări
Articulat cântarea cântările
Genitiv-Dativ cântării cântărilor
Vocativ cântare cântărilor
  1. acțiunea de a cânta și rezultatul ei.
  2. cântec (de laudă, bisericesc etc.); muzică.
  3. sunet caracteristic (plăcut) scos de diverse păsări și insecte.
  4. compoziție literară cu caracter laudativ.


Traduceri

Anagrame

Referințe