stimul
Etimologie
Din latină, franceză stimulus.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului stimul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stimul | stimuluri |
| Articulat | stimulul | stimulurile |
| Genitiv-Dativ | stimulului | stimulurilor |
| Vocativ | stimulule | stimulurilor |
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului stimul | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stimul | stimuli |
| Articulat | stimulul | stimulii |
| Genitiv-Dativ | stimulului | stimulilor |
| Vocativ | stimulule | stimulilor |
- factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică; excitant.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online