storcire

română

Etimologie

Din storci.

Pronunție

• AFI: /stor'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului storcire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	storcire	storciri
Articulat	storcirea	storcirile
Genitiv-Dativ	storcirii	storcirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a storci și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri