strâmbătățire

română

Etimologie

Din strâmbătăți.

Pronunție

• AFI: /strɨm.bə.tə'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului strâmbătățire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strâmbătățire	strâmbătățiri
Articulat	strâmbătățirea	strâmbătățirile
Genitiv-Dativ	strâmbătățirii	strâmbătățirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a strâmbătăți și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri