strâmbet

română

Etimologie

Din a strâmba + sufixul -et.

Pronunție

• AFI: /strɨm'bet/

Substantiv

Declinarea substantivului strâmbet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strâmbet	strâmbete
Articulat	strâmbetul	strâmbetele
Genitiv-Dativ	strâmbetului	strâmbetelor
Vocativ	strâmbetule	strâmbetelor

1. (rar) strâmbătură, grimasă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online