strâmtare
română
Etimologie
Din strâmta.
Pronunție
- AFI: /strɨm'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului strâmtare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strâmtare | strâmtări |
| Articulat | strâmtarea | strâmtările |
| Genitiv-Dativ | strâmtării | strâmtărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a strâmta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri