strămutare
română
Etimologie
Din strămuta.
Pronunție
- AFI: /strə.mu'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului strămutare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strămutare | strămutări |
| Articulat | strămutarea | strămutările |
| Genitiv-Dativ | strămutării | strămutărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a strămuta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri