strănută

Vezi și : strănuta

română

Etimologie

Din strănuta.

Pronunție

• AFI: /strəˈnu.tə/
• AFI: /strə.nuˈtə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru strănuta.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru strănuta.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru strănuta.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru strănuta.