strănuta
 Vezi și : strănută
|
română
Etimologie
Din latină sternutare.
Pronunție
- AFI: /strə.nuˈta/
Verb
| Conjugarea verbului strănuta | |
| Infinitiv | a strănuta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
strănut |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să strănute |
| Participiu | strănutat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre oameni și unele animale) a elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Etimologie
Din strănuta.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru strănuta.
Referințe
- DEX '98 via DEX online