română

Etimologie

Din latină sternutare.

Pronunție

  • AFI: /strə.nu'ta/


Verb


Conjugarea verbului
strănuta
Infinitiv a strănuta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
strănut
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să strănute
Participiu strănutat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre oameni și unele animale) a elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr-o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor expiratori.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe