strigător

română

Etimologie

Din a striga + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /stri.gə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului strigător
	Singular	Plural
Masculin	strigător	strigători
Feminin	strigătoare	strigătoare
Neutru	strigător	strigătoare

1. care strigă; (fig.) care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident.

Expresii

• Strigător la cer, = se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului strigător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strigător	strigători
Articulat	strigătorul	strigătorii
Genitiv-Dativ	strigătorului	strigătorilor
Vocativ	strigătorule	strigătorilor

1. (înv. și pop.) crainic, vestitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online