aspect
Etimologie
Din franceză aspect < latină aspectus.
Pronunție
- AFI: /as'pekt/
Substantiv
Declinarea substantivului aspect | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | aspect | aspecte |
Articulat | aspectul | aspectele |
Genitiv-Dativ | aspectului | aspectelor |
Vocativ | aspectule | aspectelor |
- fel de a se prezenta al unei ființe sau al unui lucru; înfățișare.
- categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acțiunii exprimate de verb.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online