strucinare

română

Etimologie

Din strucina.

Pronunție

• AFI: /stru.ʧi'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului strucinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strucinare	strucinări
Articulat	strucinarea	strucinările
Genitiv-Dativ	strucinării	strucinărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a strucina și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri