strujire

română

Etimologie

Din struji.

Pronunție

• AFI: /stru'ʒi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului strujire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strujire	strujiri
Articulat	strujirea	strujirile
Genitiv-Dativ	strujirii	strujirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a struji și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri