strungălire

română

Etimologie

Din strungăli.

Pronunție

• AFI: /strun.gə'li.re/

Substantiv

Declinarea substantivului strungălire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strungălire	strungăliri
Articulat	strungălirea	strungălirile
Genitiv-Dativ	strungălirii	strungălirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a strungăli și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri