Etimologie

Din sturluiba.

Pronunție

  • AFI: /stur.luj'ba.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sturluibare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sturluibare sturluibări
Articulat sturluibarea sturluibările
Genitiv-Dativ sturluibării sturluibărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a sturluiba și rezultatul ei.


Traduceri