română

Etimologie

Din franceză soubrette.

Pronunție

  • AFI: /su'bre.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
subretă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ subretă subrete
Articulat subreta subretele
Genitiv-Dativ subretei subretelor
Vocativ subretă subretelor
  1. fată angajată într-o casă pentru diverse treburi de gospodărie, mai ales cu atribuții de cameristă.


Traduceri

Referințe