suflură

română

Etimologie

Din franceză soufflure.

Pronunție

• AFI: /su'flu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului suflură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	suflură	sufluri
Articulat	suflura	suflurile
Genitiv-Dativ	suflurii	suflurilor
Vocativ	'	'

1. defect al unei piese de metal, constând dintr-un gol produs în timpul turnării și răcirii acesteia.

Traduceri

Traduceri