Etimologie

Din latină defectus, germană Defekt.

Pronunție

  • AFI: /deˈfekt/


Substantiv


Declinarea substantivului
defect
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ defect defecte
Articulat defectul defectele
Genitiv-Dativ defectului defectelor
Vocativ defectule defectelor
  1. lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteșug, hibă.
  2. deranjament, stricăciune care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat.
  3. ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite într-un anumit domeniu.
  4. dezavantaj, inconvenient.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
defect
Singular Plural
Masculin defect defecți
Feminin defectă defecte
Neutru defect defecte
  1. care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect.


Traduceri

Referințe