defect
Etimologie
Din latină defectus, germană Defekt.
Pronunție
- AFI: /deˈfekt/
Substantiv
Declinarea substantivului defect | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | defect | defecte |
Articulat | defectul | defectele |
Genitiv-Dativ | defectului | defectelor |
Vocativ | defectule | defectelor |
- lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteșug, hibă.
- deranjament, stricăciune care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat.
- ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite într-un anumit domeniu.
- dezavantaj, inconvenient.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Declinarea adjectivului defect | ||
Singular | Plural | |
Masculin | defect | defecți |
Feminin | defectă | defecte |
Neutru | defect | defecte |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online