română

Etimologie

Din suliță + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /su.li'ʦaʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
sulițaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sulițaș sulițași
Articulat sulițașul sulițașii
Genitiv-Dativ sulițașului sulițașilor
Vocativ sulițașule sulițașilor
  1. ostaș, în vechea organizare a armatei, care purta suliță; sulițar, lăncier.


Traduceri

Referințe