supărați

română

Etimologie

Din supărat.

Pronunție

• AFI: /su.pəˈraʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru supărat.

Etimologie

Din supăra.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru supăra.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru supăra.
3. forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru supăra.
4. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru supăra.