supracopertă

română

Etimologie

Din supra- + copertă.

Pronunție

• AFI: /su.pra.ko'per.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului supracopertă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	supracopertă	supracoperți
Articulat	supracoperta	supracoperțile
Genitiv-Dativ	supracoperții	supracoperților
Vocativ	supracopertă	supracoperților

1. copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online