îmbrăca
Etimologie
Din latină *imbracāre (< braca, "pantaloni").
Pronunție
- AFI: /ɨm.brə'ka/
Verb
Conjugarea verbului (se) îmbrăca | |
Infinitiv | a (se) îmbrăca |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) îmbrac |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) îmbrace |
Participiu | îmbrăcat |
Conjugare | I |
- (v.refl. și tranz.) a(-și) acoperi corpul cu veșminte.
- Vă rog să vă îmbrăcați și să mergem.
- (v.refl.) a purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc.
- Și-a îmbrăcat haina și a plecat.
- a-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase.
- Îmbracă cămașa pe tine.
- a (se) acoperi, a (se) înveli.
- A îmbrăca o carte.
- (v.tranz.) a înfăța perna sau plapuma.
- (v.tranz.) a înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc.
- (v.tranz.) a fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint.
- (v.tranz.) (fig.) a învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.).
Sinonime
- 1: se echipa, se înveșmânta, (înv. și reg.) se învește
- 2: -și lua, -și pune
- 3: pune, trage
- 4: (se) acoperi, (se) înveli, (înv. și pop.) (se) coperi
- 5: înfăța
- 6: tapisa
- 7: fereca
Antonime
- (se) dezbrăca
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a acoperi cu haine, potrivindu-le pe corp
|
|
a(-și) acoperi corpul cu veșminte
|
|