tânguiți

română

Etimologie

Din tânguit.

Pronunție

• AFI: /tɨn.guˈjiʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural singular pentru tânguit.

Etimologie

Din tângui.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru tângui.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru tângui.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru tângui.