tânguit

română

Etimologie

Din verbul a tângui.

Pronunție

• AFI: /tɨn.guˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului tânguit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tânguit	tânguite
Articulat	tânguitul	tânguitele
Genitiv-Dativ	tânguitului	tânguitelor
Vocativ	tânguitule	tânguitelor

1. tânguire.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din tângui.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru tângui.

Referințe

• DEX '98 via DEX online