tânguire

română

Etimologie

Din tângui.

Pronunție

• AFI: /tɨn.gu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tânguire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tânguire	tânguiri
Articulat	tânguirea	tânguirile
Genitiv-Dativ	tânguirii	tânguirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a tângui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri