tânguitor

română

Etimologie

Din a tângui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /tɨn.gu.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului tânguitor
	Singular	Plural
Masculin	tânguitor	tânguitori
Feminin	tânguitoare	tânguitoare
Neutru	tânguitor	tânguitoare

1. (despre sunete, glasuri etc.) care se tânguiește; plin de durere; plângător, jalnic, tânguios.
2. trist.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online