tămăduitor

română

Etimologie

Din a (se) tămădui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /tə.mə.du.i'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului tămăduitor
	Singular	Plural
Masculin	tămăduitor	tămăduitori
Feminin	tămăduitoare	tămăduitoare
Neutru	tămăduitor	tămăduitoare

1. (pop.) care tămăduiește; vindecător, lecuitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online