vindecător

română

Etimologie

Din a vindeca + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /vin.de.kə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului vindecător
	Singular	Plural
Masculin	vindecător	vindecători
Feminin	vindecătoare	vindecătoare
Neutru	vindecător	vindecătoare

1. care vindecă; lecuitor, tămăduitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online