tărâța

română

Etimologie

Din tărâțe.

Pronunție

• AFI: /tə.rɨ'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului (se) tărâța
Infinitiv	a (se) tărâța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) tărâțeze
Participiu	tărâțat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (pop.) a se coji, a se jupui.

Cuvinte derivate

• tărâțare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arătat

Referințe

• DEX '98 via DEX online