tărâțare

română

Etimologie

Din tărâța.

Pronunție

• AFI: /tə.rɨ'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tărâțare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tărâțare	tărâțări
Articulat	tărâțarea	tărâțările
Genitiv-Dativ	tărâțării	tărâțărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a tărâța și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri