română

Etimologie

Din turcă tarimlocuință„, maghiară teremsală mare”.

Pronunție

  • AFI: /tə'rɨm/


Substantiv


Declinarea substantivului
tărâm
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tărâm tărâmuri
Articulat tărâmul tărâmurile
Genitiv-Dativ tărâmului tărâmurilor
Vocativ tărâmule tărâmurilor
  1. (pop. și fam.) ținut, regiune, meleag.
  2. (rar) întindere de teren.
  3. domeniu, sferă de activitate.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe