tărăbuță

română

Etimologie

Din tarabă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /tə.rə'bu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tărăbuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tărăbuță	tărăbuțe
Articulat	tărăbuța	tărăbuțele
Genitiv-Dativ	tărăbuței	tărăbuțelor
Vocativ	tărăbuță	tărăbuțelor

1. (reg.) bagaj, catrafuse, calabalâc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bătătura

Referințe

• DEX '98 via DEX online