calabalâc

română

Etimologie

Din turcă kalabalik.

Pronunție

• AFI: /ka.la.ba'lɨk/

Substantiv

Declinarea substantivului calabalâc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	calabalâc	calabalâcuri
Articulat	calabalâcul	calabalâcurile
Genitiv-Dativ	calabalâcului	calabalâcurilor
Vocativ	calabalâcule	calabalâcurilor

1. (fam.) obiecte felurite (în dezordine); (p.ext.) bagaje cu care călătorește sau se mută cineva; catrafuse, agărlâc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online