tărbăcire

română

Etimologie

Din tărbăci.

Pronunție

• AFI: /tər.bə'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tărbăcire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tărbăcire	tărbăciri
Articulat	tărbăcirea	tărbăcirile
Genitiv-Dativ	tărbăcirii	tărbăcirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a tărbăci și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri