română

Variante

Etimologie

Din franceză tendresse.

Pronunție

  • AFI: /tan'dre.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
tandrețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tandrețe invariabil
Articulat tandrețea invariabil
Genitiv-Dativ tandreții invariabil
Vocativ tandrețe invariabil
  1. afecțiune plină de duioșie, de delicatețe, de gingășie.


Traduceri

Referințe