tarantula

Vezi și : tarántula, tarântula, tarantulă

română

Etimologie

Din tarantulă.

Pronunție

• AFI: /ta.ranˈtu.la/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru tarantulă.

---

engleză

(English)

Etimologie

Inevitabil din italiană veche tarantola, numit după orașul portuar Taranto < latină Tarentum, care provine din greacă antică Τάρᾱς (Tárās). Provine din limba iliră *darandos („stejar”).

Confer spaniolă tarántula.

Pronunție

• AFI: /təˈɹæntʃələ/

Substantiv

tarantula, pl. tarantulas

1. (entom.) tarantulă
2. (entom.) gen de păianjen (Lycosa tarantula)

Sinonime

• 1: (entom.) bird spider, monkey spider, rain spider

Cuvinte derivate

• tarantulalike
• tarantulated

Cuvinte compuse

• atypical tarantula
• Brazilian whiteknee tarantula
• eastern tarantula
• tarantula hawk
• tarantula killer

Cuvinte apropiate

• tarantella
• tarantism

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary