Wikționar

tema

Variante de scriere Vezi și : Tema, téma, temá, tēma, temă

Etimologie

Din temă.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru temă.




(català)

Etimologie

Din latină thema < greacă antică θέμα (théma).

Pronunție

  • AFI: /ˈte.mə/


Substantiv

tema m., temes pl.

  1. temă, subiect
  2. (lingv.) temă
  3. (muz.) temă
  4. (educ.) teză

Sinonime

Referințe

(corsu)

Etimologie

Din latină thema < greacă antică θέμα (théma).

Pronunție


Substantiv

tema m.

  1. temă, subiect

Referințe

(galego)

Etimologie

Din latină thema < greacă antică θέμα (théma).

Pronunție

Substantiv

tema m., temas pl.

  1. temă, subiect

Sinonime

Referințe

(italiano)

Etimologie

Din latină thema < greacă antică θέμα (théma).

Pronunție


Substantiv

tema m., temi pl.

  1. temă, subiect
  2. (lingv.) temă
  3. (muz.) temă
  4. (educ.) teză

Sinonime

Cuvinte derivate

Etimologie

Din verbul temere. Confer română teamă.

Substantiv

tema f., invariabil

  1. (lit.) teamă, frică

Sinonime

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din temere.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru temere.
  2. forma de persoana a II-a singular la subjonctiv prezent pentru temere.
  3. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru temere.
  4. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru temere.

Referințe

(português)

Etimologie

Din latină thema < greacă antică θέμα (théma).

Pronunție

  • AFI: /ˈte.mɐ/


Substantiv

tema m., temas pl.

  1. temă, subiect
  2. (lingv.) temă
  3. (muz.) temă
  4. (educ.) teză

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Etimologie

Din temer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru temer.
  2. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru temer.
  3. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru temer.

Referințe

(rumantsch)

Etimologie

Din latină thema < greacă antică θέμα (théma).

Pronunție

Substantiv

tema m., temas pl.

  1. (dialectele grischun, sursilvan, sutsilvan, surmiran, puter și vallader) temă, subiect

Variante

  • (reg., în dialectele puter și vallader) temma

Etimologie

Confer italiană tema, română teamă.

Substantiv

tema f., temas pl.

  1. (dialectele grischun, sursilvan, sutsilvan și surmiran) teamă, frică

Referințe

(sicilianu)

Etimologie

Din latină thema < greacă antică θέμα (théma).

Pronunție

  • AFI: /ˈt̪ɛma/


Substantiv

tema m.

  1. temă, subiect

Sinonime

Referințe

(español)

Etimologie

Din latină thema < greacă antică θέμα (théma).

Pronunție


Substantiv

tema m., temas pl.

  1. temă, subiect
    Me gusta la serie porque el tema es complicado.
  2. (lingv.) temă
  3. (muz.) temă
  4. (educ.) teză

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Etimologie

Din temer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru temer.
  2. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru temer.
  3. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru temer.

Referințe

(svenska)

Etimologie

Inevitabil din latină thema < greacă antică θέμα (théma).

Pronunție

Substantiv


Declinarea substantivului
tema
n. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ tema temat teman, temata temana, temata
Genitiv temas temats temans, tematas temanas, tematas
  1. temă, subiect
  2. (lingv.) temă

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=tema&oldid=948588”