tencuitor

română

Etimologie

Din a tencui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ten.ku.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului tencuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tencuitor	tencuitori
Articulat	tencuitorul	tencuitorii
Genitiv-Dativ	tencuitorului	tencuitorilor
Vocativ	tencuitorule	tencuitorilor

1. meseriaș care tencuiește.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curtenito

Referințe

• DEX '98 via DEX online