tencui

română

Variante

• (înv.) tincui

Etimologie

Din germană tünchen („a albi”), prin intermediul poloneză tynkować. Confer ucraineană тинькувати (tynʹkuvaty).

Pronunție

• AFI: /ten.kuˈji/

Verb

Conjugarea verbului tencui
Infinitiv	a tencui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tencuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tencuiască
Participiu	tencuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a acoperi un zid sau un tavan cu tencuială.

Cuvinte derivate

• tencuială
• tencuire
• tencuit
• tencuitor

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din tencui.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru tencui.

Anagrame

• cutnie
• ciunte

Referințe

• DEX '98 via DEX online