terciui

română

Etimologie

Din terci + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ter.ʧuˈi/

Verb

Conjugarea verbului terciui
Infinitiv	a terciui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	terciuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să terciuiască
Participiu	terciuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a transforma într-o pastă moale; a face terci; a strivi, a zdrobi; (fig.) a nimici.

Cuvinte derivate

• terciuială
• terciuire
• terciuit

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din terciui.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru terciui.

Anagrame

• ceruții
• ceruiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online