transforma
Etimologie
Din franceză transformer < latină transformare.
Pronunție
Verb
| Conjugarea verbului (se) transforma | |
| Infinitiv | a (se) transforma |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) transform |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) transforme |
| Participiu | transformat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a(-și) schimba înfățișarea, a da sau a căpăta alt aspect, altă formă; a (se) schimba, a (se) preface.
- A transforma marea în uscat.
- Totul s-a transformat în scrum.
- (spec.) (a-și) schimba caracterul, comportarea, felul de a fi.
- Bucuria lor s-a transformat în suspine.
- (v.tranz.) (mat.) a construi un corespondent, un echivalent al unei figuri date sau al unei valori, schimbând anumite elemente și păstrând altele, potrivit anumitor formule.
- "L" intervocalic se transformă în "r" în cuvintele românești de origine latină.
- a schimba în cantități echivalente o formă de energie în altă formă de energie.
- (v.intranz.) (la unele jocuri sportive) a obține, prin executarea reușită a unei lovituri (de pedeapsă), unul sau mai multe puncte în avantajul echipei sale.
Sinonime
Antonime
- se menține
Cuvinte derivate
Traduceri
a căpăta o altă formă sau un alt conținut
|
|