terciuiți

română

Etimologie

Din terciuit.

Pronunție

• AFI: /ter.ʧuˈjiʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru terciuit.

Etimologie

Din terciui.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru terciui.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru terciui.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru terciui.