timus

română

Etimologie

Din franceză thymus.

Pronunție

• AFI: /'ti.mus/

Substantiv

Declinarea substantivului timus
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	timus	invariabil
Articulat	timusul	invariabil
Genitiv-Dativ	timusului	invariabil
Vocativ	timusule	invariabil

1. glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai târziu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• musti

Referințe

• DEX '98 via DEX online