tinctură
română
Etimologie
Din latină tinctura. Confer franceză teinture.
Pronunție
- AFI: /tink'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tinctură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tinctură | tincturi |
| Articulat | tinctura | tincturile |
| Genitiv-Dativ | tincturii | tincturilor |
| Vocativ | tinctură | tincturilor |
- medicament obținut prin dizolvarea în alcool sau în eter a elementelor active dintr-o plantă, dintr-un produs chimic etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online