tocăniță

română

Etimologie

Din tocană + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /to.kə'ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tocăniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tocăniță	tocănițe
Articulat	tocănița	tocănițele
Genitiv-Dativ	tocăniței	tocănițelor
Vocativ	tocăniță	tocănițelor

1. diminutiv al lui tocană.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cătănițo
• acontați
• acționat
• ciontata
• canotați

Referințe

• DEX '98 via DEX online