tocănire

română

Etimologie

Din tocăni.

Pronunție

• AFI: /to.kə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului tocănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tocănire	tocăniri
Articulat	tocănirea	tocănirile
Genitiv-Dativ	tocănirii	tocănirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a tocăni și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri