tocilar
Etimologie
Din tocilă + -ar.
Pronunție
- AFI: /to.ʧi'lar/
Substantiv
Declinarea substantivului tocilar | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tocilar | tocilari |
Articulat | tocilarul | tocilarii |
Genitiv-Dativ | tocilarului | tocilarilor |
Vocativ | tocilarule | tocilarilor |
- persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă).
- Tocilarul ascute cuțitele.
- (fig.) elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic.
Sinonime
- elev care învață de pe rost: bucher
Traduceri
Traduceri