Etimologie

Din tocilă + -ar.

Pronunție

  • AFI: /to.ʧi'lar/


Substantiv


Declinarea substantivului
tocilar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tocilar tocilari
Articulat tocilarul tocilarii
Genitiv-Dativ tocilarului tocilarilor
Vocativ tocilarule tocilarilor
  1. persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă).
    Tocilarul ascute cuțitele.
  2. (fig.) elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic.

Sinonime

  • elev care învață de pe rost: bucher


Traduceri