română

Etimologie

Din tragere + indirectă.

Pronunție

  • AFI: /'tra.ʤe.re in.di'rek.tə/


Cuvânt compus

tragere indirectă

  1. (mil.) tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice.


Traduceri

Referințe