calcul

română

Etimologie

Din franceză calcul < latină calculus.

Pronunție

• AFI: /ˈkal.kul/

Substantiv

Declinarea substantivului calcul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	calcul	calcule
Articulat	calculul	calculele
Genitiv-Dativ	calculului	calculelor
Vocativ	calculule	calculelor

1. ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală.
2. plan, combinație, proiect, apreciere, socoteală.

Cuvinte derivate

• antecalcul
• postcalcul

Cuvinte compuse

• calcul grafic
• calcul logic

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului calcul
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	calcul	calculi
Articulat	calculul	calculii
Genitiv-Dativ	calculului	calculilor
Vocativ	calculule	calculilor

1. (med.) concrețiune de forma unei pietricele, rezultată din precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care se formează în anumite organe interne; piatră.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din calc.

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru calc.

Anagrame

• clacul

Referințe

• DEX '98 via DEX online