trampă

română

Variante

• treampă

Etimologie

Din turcă trampa.

Pronunție

• AFI: /'tram.pə/

Substantiv

Declinarea substantivului trampă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trampă	trampe
Articulat	trampa	trampele
Genitiv-Dativ	trampei	trampelor
Vocativ	trampă	trampelor

1. (reg.) schimb în natură; troc.
2. (fam.) aranjament, afacere (prin intermediari).

Expresii

• A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online